În rândul localnicilor din satele Gâmbuț, Ozd și Petrilaca din județul Mureș, s-a transmis din generație în generație o legendă despre o populație care se picta pe piele, care era extrem de bogată și care era specializată în prelucrarea aurului, agatârșii, iar dovada existenței lor ar fi că în zonă s-ar afla cea mai mare necropolă a acestora din Europa, în formă de amfiteatru, care s-ar întinde pe dealurile din cele trei sate.
Legenda sătenilor este însă, în parte, contrazisă de arheologi, care spun că au descoperit într-adevăr în zonă o necropolă cu 16 morminte, considerată mare, însă nu e cea mai mare de pe teritoriul Transilvaniei, că au descoperit diverse obiecte atribuite populației scito-iraniene, din secolele VI-V înainte de Hristos, denumită în unele lucrări științifice ca fiind agatârșă, însă niciodată în Gâmbuț, Ozd sau Petrilaca nu au descoperit obiecte prețioase.
Din ceea ce spun sătenii, agatârșii ar fi fost semnalați în zonă până la apariția creștinismului, care ar fi avut interesul să le elimine urmele trecerii prin această zonă, însă arheologii arată că descoperirile arheologice atribuite populației scito-iraniene au fost identificate pentru secolele VI-V înainte de Hristos și că apoi, timp de 100 de ani, nu s-a mai semnalat nicio urmă a acestora, până la apariția celților, un popor de origine indo-europeană, care în secolul IV înainte de Hristos au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei.
‘Foarte puține lucruri se știu despre agatârși dintr-un motiv evident: încep cu partea de legendă în care agatârșii fiind nu numai populația pictată, ci unul dintre cele mai bogate popoare proto-dacice. Ei erau înainte de a fi triburile de daci de sine stătător constituite, cu conducători. Aceste populații care nu au fost migratoare, din această ramură o să găsim mulți din tot ceea ce zicem acum în arealul Est-European Tracia, dar agatârșii fiind populația pictată nu doar prin faptul că se pictau pe corp cu aur, era o populație foarte bogată, dar unii dintre cei mai mari meșteșugari ai antichității. Ei vin mult chiar după ocuparea romană. Acest areal este undeva aproape de centru a ceea ce se cheamă ocupația Daciei romane. Trăiesc, supraviețuiesc tocmai pentru faptul că aveau nevoie de ei, să le facă bijuterii, să le bată monede să le facă diademe. Toate stăpânirile care au venit i-au lăsat să supraviețuiască până la venirea creștinismului. Creștinismul i-a disipat, i-a scos și din vizorul atât de vizibil până atunci al lumii, pentru că ei erau vorbitori de limbă pelască’, a declarat artistul Ioan Astăluș, originar din Gâmbuț.
Acesta a spus că nu numai faptul că agatârșii se pictau cu aur pe corp, ci faptul că erau bogați, că trăiau ca esenienii în comunități compacte și aveau absolut totul în comun, inclusiv femeile, l-ar fi deranjat pe Papa Clement.
‘Nu-i mare lucru să aibă obiectele în comun, ceea ce a deranjat religia era că aveau femeile în comun. Să ne gândim că este partea de matriarhat, care atinge veacurile VI — VIII chiar. Fiind lăsați în pace de stăpânire, ei perpetuează. Fiind foarte buni orfevrari — Orfeu marele artist al antichității, este agatârș. Nu o să găsim multe mențiuni pentru că Papa Clement ordonă să fie scoase din toate înscrisurile numele de agatârși. Se vor găsi multe din documente în care erau acte de proprietate, de vânzare — cumpărare, în care e răzuit sau șters un nume, și acesta e agatârșul. În momentul în care numai e proprietarul comorii, nu mai are cine să o revendice. Este o supoziție fantezistă. Cloșca cu puii de aur, este atribuită goților, vizigoților. Nu, este agatârșă. Pentru simplul motiv că un popor migrator, niciodată, oricât ar fi de cult, de dotat, de bine intenționat, nu are vreme să stea să facă în minuție de filigran asemenea opere. Ca și cum ai zice că îți iei atelierul de orfevrărie în spate și te duci. Tot ceea ce atribuim acum, inclusiv brățările dacice, sunt făcute de agatârși’, a susținut Ioan Astăluș.
Artistul spune că multă lume face confuzie între geți și daci, între agatârși și daci, dar că trebuie considerat că ‘sunt triburi distincte, că fac parte din aceeași familie, vorbeau aceeași limbă, erau atât de bine și clar structurată diviziunea muncii încât războinicul nu se băga peste fierar’.
‘Mențiunile făcute despre ei s-au scos. Dacă folosesc superlative le fac în cunoștință de cauză și cu dorința de a fi puse în evidență. Un vârf nu se vede decât în momentul în care îl arăți. În județul Mureș în zona Gâmbuț-Ozd-Petrilaca se află cea mai mare necropolă agatârșă din Europa. Cine merge acolo, vede un amfiteatru imens, un spațiu semicircular cu raza de aproape 12 kilometri. Pe terasele acestui amfiteatru erau localități, locuri în care triburile de agatârși lucrau’, a accentuat acesta.
Bătrânii satelor Ozd, Gâmbuț și Petrilaca povestesc că după Primul Război Mondial în zona s-au făcut săpături arheologice, că au fost descoperite ziduri de incintă, pietre de foc, obiecte, scule, cimitire, oseminte și că atunci au fost făcute importante descoperiri, inclusiv multe obiecte de aur care au dispărut.
‘Dacă erau migratori nu le mai găseau oasele într-un loc, vetrele de foc arată că la aproape 2000 de ani înainte de Hristos, comparabil cu istoria egipteană, au rămas ziduri de incintă, de protecție, nu pentru invadatori, pentru că în acest amfiteatru erau mai multe grupuri de triburi care trăiau pașnic. În zonele aurifere nu puteau locui pentru că nu aveau mangan. În această zonă acei copaci vitrificați, care și acum mai sunt la 2-3 metri adâncime, erau folosiți pentru a topi aurul. Ba mai mult, piatra de ghips, de calcar, era folosită în creuzetele de aur (…) Una dintre poveștile frumoase este a unui cetățean din Ozd este că un anume Kelemen Imre își face studiile la Budapesta și făcând studii de antropologie găsește această mențiune că în apropierea satului în care s-a născut se găsește această necropolă agatârșă. Nu numai că se găsește, ci și mențiunea faptului că era o populație bogată. Încep să facă săpături arheologice sistematice. Cert este că povestea are un pic de adevăr. În timpul ocupației horthyste a făcut săpături sistematice în această zonă, a angajat muncitori dar nu din zonă, ci aduși de la Dâmbău, Herepea, Cetatea de Baltă, pe care-i ținea o săptămână după care îi ducea acasă. Un cetățean care povestește una dintre întâmplări era paznic și nu avea voie să vină în șantier decât când plecau ceilalți. Acest cetățean din Herepea relatează că își uită zubănul pe care dormea, adică uioșul (haină groasă, n.r.), în cort. Se întoarce după uioș și în cortul acestui arheolog surprinde o discuție aprinsă și un scandal. Reușește să observe prin deschizătura prelatei foarte multe vase de aur. Cert este că omul își recuperează obiectul și pleacă. Când se întoarce, luni dimineață, șantierul era părăsit’, a relatat Ioan Astăluș.
Acesta a spus că, din acel moment nimeni nu a mai venit pe șantierul arheologic, însă arheologul respectiv s-ar fi îmbogățit foarte repede și a cumpărat multe proprietăți multe în Viena, dar și case și pământuri în localitățile mureșene Bichiș, Ozd, Nandra etc. ‘Civilizația agatârșă poate face obiectul unui studiu mai amplu, pentru simplul motiv că bavarezii din sudul Germaniei preiau multe dintre tehnicile de lucru și prelucrare ale agatârșilor. Au fost și rămân cei mai mari artiști ai umanității’, a accentuat Ioan Astăluș, care susține că unii oameni din Ozd, Gâmbuț și Petrilaca susțin că s-ar trage din neamul agatârșilor.
Șefa secției de Arheologie a Muzeului Județean Mureș, Nicoleta Man, a declarat pentru AGERPRES că agatârșii sunt numiți așa doar de Herodot și că datele istorice indică faptul că ar fi vorba despre o populație scito-iraniană, care au ajuns și în Transilvania în secolele VI-V înainte de Hristos, iar necropola de la Ozd este una mare, având 16 morminte, însă nu e cea mai mare nici măcar din România.
‘Au venit dar nu știm unde au plecat sau de ce, pentru că trec 100 de ani în care nu mai avem descoperiri arheologice, după care avem descoperiri celtice, dar nu știm dacă celții i-au alungat sau au fost asimilați. E o populație care a stat în Transilvania în secolele VI-V î.Hr., cele mai multe descoperiri provin din Transilvania, deși descoperiri efemere provin și din exteriorul arcului carpatic. Aici au fost descoperite câteva necropole care sunt specifice acestei populații. Pe teritoriul județului Mureș există multe descoperiri de factură scitică, care sunt cunoscute în literatura de specialitate, sunt bine încadrate tipologic și ca apartenență etnică. În ceea ce privește necropola de la Ozd, aici au fost identificate 16 morminte de înhumație plane, în gropi rectangulare, în care au fost înhumați bărbați, femei și copii, iar natura acestei necropole a fost încadrată pe baza materialului arheologic descoperit, a materialului funerar care însoțea defuncții. Este vorba despre vase specifice, adică oale mari bitronconice, cești cu toarta supraînălțată, tot tipul de căni, bijuterii, însă puține, este vorba de inele de tâmplă, cercei, brățări spirale, mărgele — aveau o slăbiciune pentru mărgelele din chihlimbar, din calcar, din sticlă sau chiar șiraguri făcute din scoici’, a spus Nicoleta Man.
Arheologul a susținut că o altă caracteristică a sciților sunt pumnalele denumite akinakes, însă și acele materiale care nu au fost descoperite la Ozd, oglinzi de bronz care erau folosite numai de ei. ‘Deci despre aceste descoperiri nu există nici un dubiu că nu ar fi scitice, scitice sunt cu siguranță. Peste tot s-au descoperit necropole de mici dimensiuni, doar cea de la Ciumbrud depășește 20 de morminte, restul sunt sub 20, iar cea de la Ozd este considerată totuși una mare cu aceste 16 morminte. Probabil că fiind o populație nomadă locuiau puțin într-un loc și, mutându-se, nu au avut nici așezări cu construcții foarte trainice, de aceea nu au lăsat multe urme și de aceea se descoperă mai mult necropole (morminte) decât alte caracteristici ale lor’, a spus Man.
Arheologul a arătat că din punctul de vedere al meșteșugurilor se vehiculează teoria că sciții, apărând în perioada Halstad, prima vârstă a fierului — în momentul în care începe să se folosească fierul pe scară largă la producerea armelor, uneltelor — se pare că aceștia cunoșteau prelucrarea fierului și au ajutat la prelucrarea acestuia.
‘Dar obiecte din metale prețioase sunt descoperite 15 la număr pe tot teritoriul României, specifice și atribuite lor’, a precizat arheologul, care a spus că primele descoperiri arheologice de la Ozd datează din 1938-1939, apoi au fost reluate, iar apoi abandonate din lipsă de fonduri.
Arheologii spun că au auzit legendele sătenilor despre agatârși, că acestea le-au fost semnalate în repetate rânduri, însă nu există deocamdată fonduri alocate pentru săpături arheologice de amploare în zona Gâmbuț, Ozd și Petrilaca.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.