Muzeul de Istorie din Sighișoara, care și-a deschis porțile în data de 24 iunie 1899 sub denumirea de ‘Alt Schassburg’ (Sighișoara Veche), este singurul muzeu din țară organizat pe verticală și nu pe orizontală și adăpostește numeroase piese unicat: o machetă a orașului din 1735, obiecte dacice, cel mai valoros clavicord, ceasul din turn și multe altele.
Muzeul din Sighișoara are expoziția de bază în Turnul cu Ceas, este structurat pe 6 nivele, cinci dintre acestea închise, până unde se află mecanismul ceasului, iar etajul 6 este balconul. În afara de expoziția de bază, în imediata vecinătate a Turnului cu Ceas se află colecția de arme medievale și vechea închisoare militară a orașului, cunoscută drept ‘Camera de tortură’.
‘Muzeul de Istorie din Sighișoara putem spune că este un muzeu unic pentru că, spre deosebire de alte muzee din țară, este organizat pe verticală. În toate celelalte se intră dintr-o sală în alta, aici se urcă dintr-o sală în alta.
Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas are o expoziție arheologică, o expoziție dedicată istoriei farmaciei și medicinii din Sighișoara, una dedicată mobilierului urban, în sala în care au avut loc ședințele vechiului consiliu orășenesc, o expoziție mare dedicată breslelor meșteșugărești din Sighișoara, o expoziție de orologerie, la care se mai adaugă două expoziții dedicate unor personalități, este vorba despre o mică expoziție dedicată fondatorului muzeului, dr. Joseph Bacon, aflată chiar la intrare, și o expoziție dedicată celei mai mari personalități a orașului, savantul Hermann Oberth, părintele cosmonauticii.
De asemenea, muzeul mai are, în apropiere, o bogată colecție de arme, atât arme medievale, cât și arme moderne și, de asemenea, în fosta închisoare militară a cetății este organizată o cameră de tortură cu replici după obiecte de tortură de secol XVIII’, a declarat Nicolae Teșculă, directorul Muzeului de Istorie a Sighișoarei.
Potrivit acestuia, cel mai vizitat este Turnul cu Ceas, iar anual Muzeul de Istorie are peste 150.000 de vizitatori, de diferite vârste și diverse naționalități, cei mai mulți în perioada de vară.
Deși muzeul sighișorean deține numeroase comori, conducerea instituției susține că exponatul care captează cel mai mult atenția vizitatorilor este macheta orașului așa cum arăta acesta în anul 1735, care a fost realizată în 1952 de către Julius Misselbacher, cel care a realizat și macheta Cetății Dacice de la Costești.
‘Dacă ar fi să facem o analiză, cea mai interesantă piesă pe care o avem este macheta orașului. De ce spun asta? Pentru că este destul de recent făcută, undeva în anii ’50, dar reconstituie fidel, în proporție de 90%, orașul Sighișoara în anul 1735, pe baza unor vechi hărți cadastrale austriece consultate în perioada interbelică, la Viena.
Este opera unui comerciant sighișorean, Julius Misselbacher, și această machetă are o relevantă importanță istorică pentru că arată o realitate din acele vremuri și, în același timp, este și un obiect didactic extraordinar pentru că atât copiii, dar nu numai, pot să afle pe viu foarte multe lucruri vizavi de ceea ce s-a întâmplat la Sighișoara în secolele trecute’, a spus Teșculă.
Julius Misselbacher, care a avut preocupări intense în domeniul istoriei artei și istoriei Sighișoarei, a realizat macheta pe baza planului orașului aflat în arhiva de război din Viena, a completat-o cu desene și planuri din perioada anilor 1700 și doar 3 până la 5% din aceasta a fost realizată fără documente, însă a fost făcută în analogie cu case similare vecine.
De asemenea, în Muzeul din Turnul cu Ceas inclusiv ceasul este unic: figurinele sunt realizate din lemn de tei în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind în mare parte opera unui meșter peregrin, Johann Kirchel, care apare în Consiliului Orașului menționat ca ‘Orologus et automotorus’, fiind menționat ca și creator al păpușilor, făcute după ‘un baroc mai țărănesc’.
‘Johann Kirchel este cel care a realizat și sferturile, probabil era mecanismul mai vechi.
Ele sunt poziționate spre cetate și spre oraș; spre cetate este un toboșar care anunță ora exactă, o altă păpușă care simbolizează pacea, două figurine mari, care simbolizează justiția — cea cu balanță, justiția umană, cea cu sabia, justiția divină — este foarte interesant faptul că justiția divină are ochii legați, nu justiția umană, și era vorba despre secolul al XVII-lea, și doi îngerași, ziua și noaptea, care își schimbă poziția dimineața la 6,00 și seara la ora 18,00. Partea opusă are un alt toboșar care anunță ora exactă pentru locuitorii din oraș.
Lângă, un alt personaj, este vorba de călău, ceea ce arată faptul că Sighișoara avea un mare privilegiu, dreptul de a condamna la moarte, Jus gladii în Evul Mediu, și 7 figurine așezate pe un carusel, care anunță ziua săptămânii. Ele își mișcă poziția la miezul nopții și reprezintă zeii patronimici romani: luni-Diana, marți-Marte, miercuri-Mercur, joi-Jupiter, vineri-Venus, sâmbătă-Saturn, iar duminică, Soarele’, a precizat Nicolae Teșculă.
Directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara mai spune că instituția deține și alte piese unicat, în funcție de colecție. ‘De exemplu, putem să ne lăudăm că avem una dintre cele mai mari colecții de obiecte din perioada bronzului, este vorba de Cultura Wittenberg.
De asemenea, avem din epoca dacică, din același sit arheologic, niște piepteni dacici făcuți din os, de o acuratețe și o frumusețe extraordinară, adevărate opere de artă, din câte am înțeles de la arheologi, sunt cam unici în Transilvania. La colecția de farmacie avem truse medicale, de exemplu truse de chirurgie, una ginecologică și una pentru amputație de la finele secolului al XVIII-lea, cei care studiază istoria medicinii spun că sunt foarte importante pentru că atestă aceste practici din cele mai vechi timpuri. Avem un clavicord, un prim pian care este realizat în apropiere de Sighișoara, la Biertan, la începutul secolului al XIX-lea’, a spus Teșculă.
Clavicordul de la Sighișoara este unicul de valoare din România aflat în perfectă stare de funcționare. Acesta funcționează pe principiul coardelor lovite și nu al coardelor ciupite, ca în cazul instrumentelor mai apropiate lui ca vârstă și aspect, cum ar fi clavecinul, spineta și altele.
Clavicordul a fost construit în anul 1825 la Biertan, județul Sibiu, de către Samuel Maetz, meșter transilvănean specializat în instrumente cu claviatură, care provine dintr-o familie germană cu tradiție în construcția de orgi. În anul 1924, instrumentul a fost donat Muzeului de Istorie din Sighișoara de către o familie de sași din oraș. În anul 1999, instrumentul a fost supus unei expertize de către Benedikt Claas din Northeim (Germania), la solicitarea Societății Bach din România, conduse de Dan Racoveanu, iar în anul 2005 restauratorul englez de instrumente de epocă, Edmund Handy, a restaurat toate componentele sale originale, cu excepția corzilor.
Instrumentul din colecția Muzeului Sighișoarei este confecționat din lemn de diferite esențe — cireș, fag, brad și stejar — dispune de 5 octave, claviatura este lucrată în fildeș și abanos, iar conform normelor de interpretare a muzicii vechi, instrumentul este acordat în La = 415 Hz.
Trecând la expoziția de bresle, muzeul sighișorean prezintă o serie de obiecte care sunt capodopere de meșter, adică obiecte confecționate de pentru examenul prin care o calfă ajungea meșter.
De asemenea, la colecția de arme, aflată într-o clădire de la poalele Turnului cu Ceas, muzeul deține inclusiv arme exotice, cum ar fi armele africane, iar unic, la camera de tortură, aflată în apropiere, s-a păstrat o piatră de 6 kilograme, care era legată de gâtul celui care era condamnat să stea la stâlpul infamiei din Piața Cetății. ‘Piatra are și o inscripție interesantă în limba germană, care tradusă ar suna cam așa: ‘trăiește creștinește, ferește-te de cele rele și astfel piatra nu-ți va mai atârna de gât’. La stâlpul infamiei erau cei care făceau mici furturi, găinării, supuși oprobriului public’, a precizat Nicolae Teșculă.
Primul curator al muzeului a fost Joseph Bacon, medic de profesie dar foarte pasionat de istoria locală, care a adunat obiecte valoroase pe care le-a aranjat și le-a structurat într-o expoziție în Turnul cu Ceas. Muzeul avea la început un caracter mixt, conținea elemente ecleziastice, dar baza consta, ca și astăzi, din obiecte, unelte și produse ale breslelor sighișorene, mai ales că breasla era celula economiei medievale.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
