Biserica din Deal, aflată pe cel mai înalt vârf al Cetății Medievale din Sighișoara, la o altitudine de 429 de metri, este un monument în stil gotic a cărui construcție a început în anul 1345, având la bază o capelă romanică, ridicată în jurul anului 1200.
În urma unei restaurări profunde care a durat aproape 11 ani, în perioada 1992-2003, folosindu-se cel mai noi tehnologii pentru consolidarea unei structuri, a reușit să câștige, în anul 2004, premiul „Europa noastră”, în urma unei competiții în care au fost înscrise peste 100 de monumente istorice restaurate în Europa.
Biserica din Deal care străjuiește Cetatea Medievală a Sighișoarei a fost restaurată cu ajutorul unei fundații din Germania, Messerschmitt, și cu sprijinul Ministerul Culturii, iar timp de 11 ani a fost închisă publicului.
Pe lângă lucrările importante de consolidare, restauratorii au scos la iveală o serie de fresce, care, potrivit documentelor, au fost acoperite în secolul al XVIII-lea, au adus la suprafață 21 de lespezi de mormânt care au aparținut boierimii orașului, ce erau îngropate în pardoseala bisericii și au pus în valoare capela romanică aflată sub altarul bisericii, acolo unde se află 60 de morminte zidite.
Restauratorii au avut grijă ca frescele să-și păstreze culoarea originală, atât cât a fost posibil, preferându-se lăsarea unor spații albe în interiorul acestora, tocmai pentru a nu fi afectată valoarea de patrimoniu a picturilor murale.
„Chiar la intrare există un triunghi galben cu o dată, 1488, este interesant că a doua cifră este un 8 tăiat în jumătate, pentru că până în secolul XV în unele părți ale Europei așa se scria 4 (deci se presupune că e vorba de anul 1484 — n.r.), iar dedesubt este scris în latină ‘Această lucrare a fost încheiată cu ajutorul Bunului Dumnezeu, de ziua Sfântului Gerhardt, 23 septembrie, în acea zi a fost o zăpadă atât de mare că au înghețat crengile la pomii fructiferi'”, a declarat Alin Druță, ghidul Bisericii din Deal.
Potrivit acestuia, meșterul Jacobus Kendlinger din Sankt Wolfgang, Salzburg — Austria, a pictat frescele de la intrare, cu patimile lui Iisus și Sfântul Francisc de Assisi când primește stigmatele.
„În pronaosul bisericii este pictat Sfântul Cristofor, cu Iisus pe umeri când trece peste râul care simbolizează păcatele omenirii, în partea cealaltă se află martiriul Sfântului Erasmus. În naosul bisericii, pe peretele de nord avem toată legenda Sfântului Gheorghe. Interesantă este prima din stânga, unde Sfântul Gheorghe este călare pe cal, iar prințesa duce dragonul îmblânzit spre cetate, deci dragonul se află în lesă. La final îl ucide, în fața cetății și a prințesei”, mai spune ghidul bisericii.
Pe bolta bisericii există o frescă din anul 1483, comandată de breasla cojocarilor, care îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail ce alungă diavolul cu spada, cântărește un suflet, ține balanța în mâna stângă, iar diavolul îi prezintă lada cu păcate. În partea stângă a bisericii există o altă frescă, Judecata de Apoi, care are foarte multe similitudini cu cele din Moldova, iar în cheia bolții se află Năframa Veronicii, chipul lui Iisus pe năframa purtată de îngeri.
Biserica din Deal este cea mai importantă arhitectură a Cetății Sighișoarei, din punct de vedere ecleziastic, din punct de vedere religios.
„A fost construită la o altitudine de 429 de metri, pe Dealul Școlii, aici fiind și ultimul punct defensiv al Cetății Sighișoarei. A fost inițial biserică catolică dedicată Sfântului Nicolae, întrucât sașii, când au venit în Transilvania, în secolul al XII-lea, mai precis la 1.141, venind din Vestul Europei, din Flandra, din bazinele râurilor Rin și Mozela, erau de rit catolic. Tot la fel și bisericile pe care le-au construit. În secolul al XVI-lea, odată cu reforma lui Martin Luther, în Transilvania era Johannes Honterus, toți sașii din Siebenburgen (Șapte Cetăți, denumirea germană a Transilvaniei — n.r.) au îmbrățișat această nouă confesiune devenind la rândul lor protestanți, luterani evanghelici”, a spus ghidul Bisericii din Deal.
Printre cele 21 de lespezi de mormânt ale vechii protipendade a orașului, care au fost aduse la suprafață cu ocazia restaurării, figurează nume ale unor personalități care aparțineau breslelor și aveau și blazoanele lor. În Biserica din Deal există și o piatră funerară — sculptată de Elias Nicolai, un mare sculptor transilvănean — care a aparținut lui Stephanus Mann, care a fost șeful breslei aurarilor și care a devenit primar al Sighișoarei. De altfel, casa lui Stephanus Mann se află jos, în Cetate, vis-a-vis de Biserica Mănăstirii, și i se spune Casa Venețiană, o casă cu o arhitectură aparte față de construcțiile vremii.
„O legendă locală spune că soția lui Stephanus Mann era chiar o venețiană, care nu s-a mai întors în țara ei natală și căreia îi era dor de casă, iar atunci el a construit ancadramentele geamurilor în stilul gotic venețian. Primarul a murit în 1647”, a spus Alin Druță.
Lângă piatra funerară a fostului primar există o altă piatră funerară ce a aparținut unui cojocar, pe nume Gerg Brett, singura piatră scrisă în limba germană, pentru că toate celelalte sunt scrise în limba latină. „Pe piatra lui scrie că a fost o persoană foarte importantă în Cetatea Sighișoarei, probabil a fost șeful acestei bresle, la scurt timp după ce decedat el, băiatul lui, de 25 de ani, a murit și el printr-o moarte subită. Iar chiar dedesubt este un citat destul de interesant, care aduce aminte de umorul săsesc: ‘Heute rot, morgen tot’, care în traducere înseamnă ‘astăzi roșu, mâine mort'”, a arătat Druță.
O altă atracție din biserică sunt stranele preoțești, din anul 1523, la a cărei construcție s-a utilizat metoda intarsiei, o tehnică folosită la ornamentarea mobilierului, care constă din încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din lemn de altă culoare. Aceste strane au fost realizate de un sighișorean pe nume Johannes Reichmuth, printre primii care a utilizat metoda intarsiei în Transilvania. În strana din stânga, unde stau preoții, există o propoziție în limba germană, care, de asemenea, aduce aminte de umorul tipic săsesc: „Cel ce dorește să șadă în această strană și nu știe a vorbi latinește să iasă afară, dacă nu, va fi despăducheat cu bățul”.
Turnulețul de lângă strană, numit dulap sacramental sau tabernacul, din anul 1500, sculptat în gresie albă, este considerat cel mai frumos din Transilvania.
În biserică mai există o orgă cu 700 de tuburi, este funcțională și pe toată perioada verii parohia evanghelică organizează o stagiune de concerte, de la începutul lunii mai, până la sfârșitul lui septembrie, în fiecare vineri, la ora 18.00.
„Sub altarul bisericii se află o veche construcție din jurul anului 1200, probabil nemaiavând spațiu în interiorul bisericii sașii au îngroșat zidurile și a fost transformată într-o criptă. Acolo dedesubt sunt 60 de morminte zidite, devenind și singura biserică cu cripte sub altar din Transilvania”, a mai afirmat Druță.
În interiorul Bisericii din Deal au fost aduse și o serie de lăzi de provizii vechi, de la biserica din Brădeni — Hendorf în săsește — situată la 20 de kilometri de Sighișoara în direcția Agnita. Lăzile erau ținute în podul bisericii și în caz că satul era atacat, iar sașii se retrăgeau în incinta fortificației și, ca să reziste asediului, aveau nevoie de alimente pe care le țineau în aceste lăzi: cereale, fructe uscate, făină, fasole, slănină.
„În fiecare an vin studenți din Germania, de la Hildesheim, unde este o mare universitate pentru restauratori în lemn, și se ocupă cu restaurarea acestor lăzi de lemn. Sunt peste 120 de lăzi ca acestea în podul bisericii din Hendorf. Sunt foarte interesante pentru că nu s-au folosit cuie pentru asamblarea lor, numai cuie de lemn și îmbinări. În Sighișoara sau Sibiu existau alte tradiții, erau gropi secrete în formă de pâlnie, interiorul lor era tapetat cu lut amestecat cu paie, să țină mai bine grânele, capacele purtau emblemele fiecărei bresle, erau și gropi private, erau numai câteva persoane care știau unde se află aceste gropi secrete în cetate și erau puși de către comunitate să jure că nu o să divulge secretul lor, pentru că comunitatea depindea de el, iar una dintre aceste persoane era numită meșterul, care avea o sfoară lungă, cu noduri pe ea și multe bucățele pe ea. Motivul: să poată să măsoare pentru a-și da seama unde se află gropile”, a precizat Alin Druță.
În alte biserici săsești slănina era ținută în turnul bisericii sau era turnul slăninii, după o tradiția bine împământenită: o singură persoană dintr-o familie avea voie să urce odată pe săptămână în turn, la o anumită oră, de obicei după slujba de duminică, unde putea să-și taie o bucată de slănină care să-i ajungă toată săptămâna, pentru că a doua oară nu mai era lăsat, iar fiecare familie avea și un număr; era numărul de la propria casă. Se spune că cea mai bună slănină era slănina ținută în turnul bisericii săsești. Era ținută și vara, nu se strica din cauza curenților de aer și a sării pe care o foloseau.
Revenind la Biserica din Deal, în naosul lăcașului există o impresionantă colecție de altare aduse din alte biserici săsești din apropierea Sighișoarei, părăsite de sașii plecați din țară în special după 1989.
„Pentru protejarea acestor valori, altarele au fost aduse în Biserica din Deal. În dreapta se află altarul dedicat Sfântului Martin, pictat de către fiul vestitului sculptor Veit Stoss din Nurnberg, care a avut un atelier în Sighișoara. În dreapta naosului este altarul dedicat Sfântului Nicolae, adus de la biserica din Cund (Reussdorf în săsește — n.r.), în stânga se află altarul dedicat Sfintei Ursula, adus de la biserica din Beia (Mehburg), iar altarul principal este dedicat Sfintei Ana și a fost adus de la biserica din Șaeș (Shaas)”, a precizat Alin Druță.
În biserică se mai află și patru statuete care îi reprezintă pe cei patru evangheliști, sculptați în lemn de tei în anul 1630, care aparțin bisericii.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.